Florin Saghi: ”Valul de infracționalitate a crescut” (VIDEO)

Rep: Domnule Saghi, ati fost nominalizat pentru ministerul Administratiei si Internelor in Guvernul Croitoru. V-as ruga, pentru informarea opiniei publice, sa ne oferiti cateva date biografice si profesionale despre dumneavostra.

-Sunt născut la București, am 53 de ani și, de profesie, sunt inginer. Inainte de a veni in Ministerul de Externe, în 1990, am lucrat in cadrul Ministerului Comerțului Interior, la Intreprinderea ComAuto Sport, unde am fost șeful unui serviciu comercial. După 1990, atunci când MAE a căutat să angajeze o nouă generație de diplomați, am intrat in acest minister, supunându-mă tuturor exigențelor profesionale. Am ocupat funcții începând cu cea de secretar III, ajungând până la rangul de ministru consilier.

Am început activitatea în departamentul de Analiză și Sinteză, apoi în cel de Planificare Politică, fapt care mi-a dat prilejul de a mă familiariza cu tot ceea ce înseamnă politica externă a României. Aici veneau informațiile de la ambasadele României din străinătate timp de 24 de ore. Pe baza lor se alcătuiau analize, sinteze și buletine, care erau puse la dispoziția președintelui, primului ministru, șefilor de servicii de informații etc.

Am ocupat și funcții de director în MAE, am fost și șef de cabinet, după care, în 1994, am fost trimis la Misiunea Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană, NATO și Uniunea Europei Occidentale. La început, în acei ani, o singură misiune asigura legătura cu trei dintre cele mai importante instituții situate la Bruxelles. In decursul anilor, s-au creat misiuni separate pentru UE și pentru NATO, Uniunea Europei Occidentale reducându-se la Adunarea Parlamentară care își are sediul la Paris.

Am sosit la Bruxelles când se puneau bazele unei cooperări mai aprofundate între statele membre în ceea ce privește capitolul Justiței și Afaceri Interne, cooperarea între poliții, pentru că acesta era lucrul care lipsea din peisajul european. Statele membre făcuseră pași foarte mari în ceea ce privește piața internă, politica externă și de securitate comună. În cadrul Pilierului III, Justiție și Afaceri Interne, lucrurile erau rămase în urmă pentru că nimeni dintre statele membre nu accepta o colaborare mai accentuată în ceea ce privește infracționalitatea, îndeosebi cea frontalieră, deoarece aceasta ar fi însemnat o cedare de suveranitate din partea statelor membre. În 1992 a fost supus aprobării Tratatului de laMaastricht, tratat care a intrat în vigoare în anul 1994 și care prevedea cooperarea în cadrul acestui Pilier III. La început, toate aceste activități erau destul de modeste și, cu această ocazie, pe lângă tot ceea ce însemna Justiție și Afaceri Interne, aveam și alte atribuții privind Educația națională, fiind unul dintre cei care a promovat reforma educației în învățământul românesc, contribuind direct la importul acestei reforme. Una dintre bucuriile mele cele mai mari a fost atunci când România a fost prima țară candidată care a putut să beneficieze de Programele Socrates, Leonardo și Tineretul pentru Europa, fapt ce a influențat inființarea unor agenții de profil în România și, mai târziu, trimiterea a mii și mii de tineri cu aceste burse în statele UE pentru aprofundarea diferitelor tematici legate de chestiuni europene, apoi de chestiunile profesionale care îi vizau direct.

Rep: Ati detinut o funcție de mare raspundere in perioada 2000-2007, aceea de ministru consilier, Misiunea Română pe lânga Uniunea Europeană, Bruxelles, funcție aflată în subordinea MAI. Care au fost proiectele cele mai importante de care ati răspuns in acesta misiune internationala?

-La sfârșitul anului 1998, cum era firesc, după patru ani de zile, misiunea mea la Bruxelles s-a încheiat și am revenit în țară, moment care a coincis cu atașarea Departamentului pentru Afaceri Europene la MAE. Cu această ocazie, a fost numit un secretar de stat, care a gestionat toată această problematică europeană. Eu am fost consilierul pe probleme de Justiție și Afaceri Interne al șefului departamentului și, la un moment dat, pentru că lucrurile începuseră să ia amploare la Bruxelles, era nevoie de o reprezentare -pentru efectuarea unor demersuri atunci când România începea din ce în ce mai mult să intre în procesul politic de integrare in UE- de un reprezentant special al Ministerului de Interne, care să meargă și să-i susțină interesele și să asigure legătura cu instituțiile europene. S-a creat instituția atașatului de Afaceri Interne. A fost inițiativa ministrului de Interne de atunci, Constantin Dudu Ionescu. Eu am fost consultat dacă pot și doresc să îmi folosesc cunoștințele și relațiile acumulate pe parcursul timpului. Am acceptat și, la sfârșitul anului 2000, am ajuns din nou la Bruxelles. De data aceasta nu mai eram angajatul direct al MAE, ci eram detașat la Ministerul de Interne, îndeplinind funcția de atașat de Afaceri Interne în primul rând în plan bilateral pentru țările Benelux, apoi pentru tot ceea ce a însemnat instituții europene, Comisia Europeană, Consiliul UE și Parlamentul European. Am lucrat aproape șapte ani pentru Ministerul de Interne, dar am rezolvat și alte probleme care erau de mare impact pentru România, unele ținând de faptul ca unii dintre miniștrii de Interne îndeplineau și funcții de viceprim ministri, răspunzând și de economie și industrie în Guvernul României.

Rep: Ați fost în miezul evenimentelor atunci când România a căpătat, pentru cetățenii săi, dreptul de liberă circulație...

Au fost o serie întreagă de demersuri făcute pe lângă statele membre pentru a ne putea câștiga dreptul la liberă circulație, moment care s-a petrecut pe 7 decembrie 2001, cu prilejul Consiliului Ministerial JAI. Atunci a fost anunțată această decizie importantă pentru România și pentru cetățenii săi. Nu pot uita meritele ministrului de atunci, domnul Ioan Rus, care s-a implicat foarte mult și, de fapt, a întregului Guvern al României, a premierului de la acea dată. Îmi aduc aminte cu plăcere că măsuri pe care eu le ceream și care apăreau ca o necesitate după discuțiile pe care le aveam cu diverși responsabili europeni, atât primul ministru cât și ministrul de Interne le primeau cu receptivitate, căutând să revolve cât mai rapid toate aceste cereri. Cu o astfel de politică, pragmatică și coerentă, am reușit să rezolvăm problema liberei circulații.

Au fost și momente cu încărcătură emoțională, după toată perioada care a durat mai bine de un an... Toată lumea era foarte curioasă să știe începând de când se va putea circula liber... Decizia s-a publicat în Monitorul Oficial pe 20 decembrie, prima zi în care se putea circula fără vize fiind 31 decembrie. Exact în acea dată, un avion care avea ca pasageri un grup de copii din România, a aterizat pe Aeropertul din Burxelles, conduși de primarul general al capitalei de atunci, președintele României de astazi.

Rep: Ce a insemnat momentul suspendării obligativității vizelor, din punctul dumneavoastră de vedere?

-Mulțumesc tuturor celor care, la data respectivă, au avut încredere în mine și nu s-au abătut de la recomandările pe care eu le transmiteam in Capitală. Ridicarea vizelor pentru cetățenii români a constituit și un oarecare avânt economic, chiar dacă noi aveam voie să circulăm în termenul de 90, iar cetățenii români nu aveau dreptul de muncă. A fost o chestiune tacită, statele membre având nevoie de forță de muncă și, de fapt, fiind interesate să știe că cetățenii proveniți din România aveau o ocupație și că nu sunt determinați să recurgă la mijloace infracționale pentru a-și asigura subzistența.

Rep: Au urmat eforturile privind aderarea României la Uniunea Europeană. Cum au stat lucrurile, din acest punct de vedere?

-Din anul 2002 a trebuit să începem negocierile de aderare. Aici lucrurile nu au mai mers atât de rapid, au mers chiar cu poticneli. Erau foarte multe lucruri de pus la punct. În ceea ce privește Ministerul de Interne, având în vedere construcția sa piramidală, lucrurile au fost ceva mai ușor de rezolvat, nu atât din punct de vedere al volumului imens de muncă depus, cât din punct de vedere al disciplinei. Problemele cele mai mari au fost legate de Justiție și de modul în care aceasta era așezată din punct de vedere instituțional. Au trebuit făcute multe schimbări. Multe nu au convenit celor care negociau din partea Comisiei Europene, au fost experimente mai mult sau mai puțin fericite. După doi ani de zile de căutări și negocieri, pe data de 8 decembrie am reușit să închidem negocierile de aderare. Pot să vă spun că nici România, nici Comisia Europeană, nici alți responsabili nu au știut dacă în ziua aceea de 8 decembrie vom inchide sau nu negocierile. Toată lumea a aflat abia cu o jumătate de oră inainte de această reuniune, ale cărei decizii au fost dictate de o ședință a reprezentanților permanenți de la Bruxelles, unde toată lumea a fost de acord.

Rep: Cum ați lucrat cu miniștrii de interne, cu oficialii acestui minister, dar și cu ceilalți specialiști care au venit in contact, prin natura misiunilor, cu dumneavoastră?

-Vreau să aduc mulțumiri tuturor acestor persoane, miniștri de interne, cei care au fost în echipele lor, secretarii de stat, șefii de arme, majoritatea directorilor din minister, care au înțeles că este nevoie ca toată lumea să se concentreze asupra acestor obiective , fiind cele mai importante din istoria recentă a României. Ne cunoaștem foarte bine, am relații foarte bune cu lucrătorii din minister. Am lucrat atât cu cei care au fost simplii referenți dar care au dus greul, dar și cu responsabilii care au deținut funcții importante in MAI. Nu am absolut nici un fel de problemă in a comunica, ne cunoaște intre noi, ne-am ajutat în diferite momente. Am avut, într-un cuvânt, o relație foarte bună cu colegii din acest minister.

MAI are un potențial uman extraordinar, in ceea ce privește bagajul de cunoștințe, dar și a modului în care își indeplinesc indatoririle. Desigur, nu toți sunt la acest nivel, sunt și lucrători care nu se ridică la nivelul majorității. Sunt unii care au fost numiți într-o conjunctură nefericită. Sigur că trebuie luate măsuri de remediere imediată și eu sper că, astfel, lucrurile vor intra in normal. Eu vreau să spun un lucru: dacă România este membră a Uniunii Europene, in foarte mare măsură acest lucru se datorează efortului Ministerului de Interne.

Rep: Ce ne puteți spune despre integrarea in Spațiul Schengen? Vom putea respecta calendarul de integrare?

-Noul nostru obiectiv este integrarea în Spațiul Schengen. Eu sunt cel care a realizat primul calendar, în 2006. Era cu puțin înainte de aderarea de la 1 ianuarie 2007. Acest termen ar fi trebuit sa fie până în martie 2011, dar având în vedere experința celorlalte state membre, am spus că este bine să luăm și o marjă de siguranță și timpul vine să ne confirme. Toate aceste schimbări, prefaceri in peisajul politic românesc, au lăsat și unele urme și in ceea ce privește normalitatea procesului de integrare în Spațiul Schengen. Acum, MAI este intr-un proces de competiție, trebuie să parcurgă foarte repede anumite etape. Suntem într-o oarecare criză de timp. Sperăm ca toate aceste chestini să fie rezolvate ca să fim gata in martie 2011. Să nu uităm că noi formăm un tandem cu Bulgaria și nu este numai numai situația noastră in joc, ci este și cea a țării vecine. Trebuie să avem tot timpul o comunicare cu ei. Nici la ei termenele nu prea au fost respectate, tot din aceleași motive, alegeri, campanii electorale etc.

Rep: Care sunt obiectivele pe care le aveți in vedere, în situația în care Guvernul Lucian Croitoru va primi votul de investitură, iar dumneavoastră veți fi ministrul Administrației și Internelor?

-Vreau să spun că ministrul este cel care gestionează politicile și strategiile , nu este cel care execută direct niște probleme de amănunt. Primul obiectiv aflat in atenția noastră este integrarea in Spațiul Schengen. In acest fel se vor rezolva inclusiv probleme de natură economică. Aceasta va da naștere unui intreg proces de reformă in cadrul ministerului și aici mă refer la Poliția de Frontieră. Efectivele de pe Frontiera de Vest vor trebui transferate pe frontierele de Est și de Nord. Toate aceste efective vor trebui reconvertite fie in cadrul celorlalte două frontiere, fie in cadrul Politiei Naționale, unde avem nevoie de oameni si de mijloace.

Al doilea mare obiectiv este legat de siguranța cetățeanului. Valul de infracționalitate a crescut și nu numai criza economică este de vină, ci și faptul că o anumită parte a criminalității transfrontaliere incepe să își facă simțită prezența din ce in ce mai mult in România. Este un fenomen atipic pentru tara noastră, el s-a mai manifestat la inceputul anilor 1990, cu punct de plecare zonele din Nord si din Est.

Sunt multe infracțiuni cu violență, lucrurile par să fie scăpate de sub control. Eu am umblat mult prin Europa, și am constatat că Bucureștiul este mai sigur decât alte capitale europene.

Interviu realizat de Petre Craciun 25.10.2009

OPTIMAL MEDIA

sursa : http://www.optimalmedia.ro/stire-accente/florin-saghi%3A--valul-de-infrac%C8%9Bionalitate-a-crescut-(video)/325